Concert reviews
"Spaß mit der großen Orgel im großen Konzerthaussaal" - Die Presse
25.04.2024, Jens F. Laurson
Davide Mariano präsentierte die Rieger-Orgel mit maßgeschneidertem Programm – die Orgel hatte hörbar Vergnügen daran . . .
Orgelabend im Konzerthaus. In lauschiger Atmosphäre harrten hartgesottene Orgelbegeisterte der dritten Gelegenheit in dieser Saison, sich die große Rieger-Orgel von ihren besten Seiten zeigen zu lassen, bevor dann Zuzana Ferjenčíková im Juni diesen Zyklus beschließt. Während der Orgel der Ausflug in die symphonische Welt Bruckners im Jänner nicht ganz so lag, hatte sie diesmal hörbar Vergnügen mit einem ihr von Davide Mariano maßgeschneiderten Programm.
Charles-Marie Widors Sechste Orgelsymphonie ist genau die Art von Komposition, die zu dieser nur 25 Jahre jüngeren Orgel passt. Die romantischen, ausufernden Orgelsymphonien sind zwar echtes Nischen-Repertoire – Widorianer sind eine Minderheit unter den Klassikliebhabern. Aber die Anwesenden unter ihnen konnten sich glücklich schätzen: Was da unter Marianos vier Extremitäten ertönte, klang wunderbar. Die beeindruckenden, klangprächtigen Momente machten leicht wett, dass sich der langsame Satz etwas zerfranste. Die zweite Hälfte war Bearbeitungen für das Instrument vorbehalten, die sich aber alle dazu eigneten, verschiedenste Fassetten dieser Orgel zu zeigen. Inklusive Humor, wenn nämlich die Orgel bei Puccinis „Kleinem Walzer“ (der dank Musettas Auftritt im zweiten Bild der „Bohème“ dem Ohr geläufig ist) aus der Decke quietschte oder wie eine Drehorgel näselte. Da waren die Lacher garantiert.
Ein humorvoller Rausschmeißer
Die seriösen Mendelssohn-Variationen (op. 54) boten abwechslungsreiche, fantasievolle Registrierungen: Ein Wechselspiel mit Tonquellen und Sonoritäten, zart und laut, und das im Surround-Sound, denn auch das Fernwerk kam, lieblich und schalmeienhaft, ganz auf seine Kosten. Da hat sich jemand Zeit und Mühe gegeben, die Orgel bestmöglich einzusetzen.
Sergej Prokofieffs Toccata klang so wild wie ihr Arrangeur Jean Guillou es war, bei Saint-Saëns’ Danse macabre kam Jahrmarktsstimmung auf, Rachmaninows Prélude in g-Moll schrumpfte auf dem großen Instrument fast zur Spielzeugmelodie zusammen, und die hinter den Laden schwirrende, summende Hummel von Nikolai Rimski-Korsakow, die Mariano als Zugabe bot, war der perfekte, humorvolle Rausschmeißer.
www.diepresse.com/18405471/spass-mit-der-grossen-orgel-im-grossen-konzerthaussaal
"Spaß mit der großen Orgel im großen Konzerthaussaal" - Die Presse
25.04.2024, Jens F. Laurson
Davide Mariano präsentierte die Rieger-Orgel mit maßgeschneidertem Programm – die Orgel hatte hörbar Vergnügen daran . . .
Orgelabend im Konzerthaus. In lauschiger Atmosphäre harrten hartgesottene Orgelbegeisterte der dritten Gelegenheit in dieser Saison, sich die große Rieger-Orgel von ihren besten Seiten zeigen zu lassen, bevor dann Zuzana Ferjenčíková im Juni diesen Zyklus beschließt. Während der Orgel der Ausflug in die symphonische Welt Bruckners im Jänner nicht ganz so lag, hatte sie diesmal hörbar Vergnügen mit einem ihr von Davide Mariano maßgeschneiderten Programm.
Charles-Marie Widors Sechste Orgelsymphonie ist genau die Art von Komposition, die zu dieser nur 25 Jahre jüngeren Orgel passt. Die romantischen, ausufernden Orgelsymphonien sind zwar echtes Nischen-Repertoire – Widorianer sind eine Minderheit unter den Klassikliebhabern. Aber die Anwesenden unter ihnen konnten sich glücklich schätzen: Was da unter Marianos vier Extremitäten ertönte, klang wunderbar. Die beeindruckenden, klangprächtigen Momente machten leicht wett, dass sich der langsame Satz etwas zerfranste. Die zweite Hälfte war Bearbeitungen für das Instrument vorbehalten, die sich aber alle dazu eigneten, verschiedenste Fassetten dieser Orgel zu zeigen. Inklusive Humor, wenn nämlich die Orgel bei Puccinis „Kleinem Walzer“ (der dank Musettas Auftritt im zweiten Bild der „Bohème“ dem Ohr geläufig ist) aus der Decke quietschte oder wie eine Drehorgel näselte. Da waren die Lacher garantiert.
Ein humorvoller Rausschmeißer
Die seriösen Mendelssohn-Variationen (op. 54) boten abwechslungsreiche, fantasievolle Registrierungen: Ein Wechselspiel mit Tonquellen und Sonoritäten, zart und laut, und das im Surround-Sound, denn auch das Fernwerk kam, lieblich und schalmeienhaft, ganz auf seine Kosten. Da hat sich jemand Zeit und Mühe gegeben, die Orgel bestmöglich einzusetzen.
Sergej Prokofieffs Toccata klang so wild wie ihr Arrangeur Jean Guillou es war, bei Saint-Saëns’ Danse macabre kam Jahrmarktsstimmung auf, Rachmaninows Prélude in g-Moll schrumpfte auf dem großen Instrument fast zur Spielzeugmelodie zusammen, und die hinter den Laden schwirrende, summende Hummel von Nikolai Rimski-Korsakow, die Mariano als Zugabe bot, war der perfekte, humorvolle Rausschmeißer.
www.diepresse.com/18405471/spass-mit-der-grossen-orgel-im-grossen-konzerthaussaal
"Antonio e Cleopatra" als musikalische Zeitreise im Stift Göttweig - Der Standard
Johann Adolf Hasses Serenata von 1725 wird vom in der Kunst der Rekonstruktion geschulten Teatro Barocco aufgeführt
5. September 2023, Stefan Ender
Anno 1746 war das hier alles ein wenig anders. Da speiste im Altmanni-Saal des Stifts Göttweig Kaiserin Maria Theresia samt Gemahl und blickte von der prunkvollen Glaubensburg auf ihr Reich. 277 Jahre später sitzt reichlich republikanisches Publikum im Saal, in Erwartung der Aufführung von Johann Adolf Hasses Serenata Antonio e Cleopatra.
Das Teatro Barocco, die hierzulande führende Kompagnie im Bereich der Rekonstruktion barocken Musiktheaters, hat geladen. Als zentrales Bühnenbild fungiert ein Ölgemälde, welches das Benediktinerstift so zeigt, wie es sich nach den Plänen Johann Lucas von Hildebrandts dermaleinst hätte manifestieren sollen, wenn nicht irgendwann das Geld ausgegangen wäre. In der Inszenierung von Bernd R. Bienert (auch Bühnenbild und Kostüme) wird dieses Ideal-Göttweig gerahmt von prospektiv sich verjüngenden Säulenlandschaften.
Simuliertes Kerzenlicht
Simuliertes Kerzenlicht beleuchtet die Szene. Zur einleitenden Sinfonia – "spiritoso e staccato" – vollführt eine Tänzerin (Maria Mühlbauer) graziöse Bewegungen. Auftritt Antonio und Cleopatra: Kunstvoll geraffte Stofflandschaften mit Schleifen, Rüschen, Bordüren und Quasten da wie dort, rosa- und türkisfarbene Federbüsche schmücken die Häupter. Cleopatras textile Kreation erinnert weniger an das alte Ägypten denn an Marie Antoinette, die Lust auf Eiscremefarben hatte: Ihre Robe leuchtete wie eine Bonbonniere vom Demel.
Wie in fast jeder Oper wird auch hier ausgiebig gelitten. Warum genau? Antonio und Cleopatra befinden sich in einer misslichen Lage. Ihre Flotte wurde von Octavian geschlagen, vor der drohenden Versklavung rettet nur der Freitod. Alina Dragnea und Katharina Adamczyk begegnen ihrem Schicksal als geschlagener römischer Feldherr und als letzte ägyptische Königin mit prägnanten Gesten und standesgemäßer Contenance. Erfrischt Adamczyks heller Sopran mit Prägnanz und Agilität, so gefällt Dragneas Mezzo bisweilen mit sinnlicher Fülle. Beide steigern ihre Performance in der zweiten Hälfte der Serenata, deren Libretto eine ähnliche Symmetrie aufweist wie die Idealansicht Göttweigs: Auf vier Arien folgt in jedem der zwei Werkteile ein Duett.
Uraufführung in Neapel
Der junge, aus deutschen Landen angereiste Hasse (1699–1783) hat dieses "Dramma per musica da cantarsi" einst für einen neapolitanischen Bankier verfasst, der berühmte Kastrat Farinelli sang die Partie der Cleopatra als 20-Jähriger bei der Uraufführung im September 1725. Neapel war damals übrigens gerade österreichisch, Maria Theresias Papa Karl VI. herrschte über das Königtum. Wie im Deckenfresko Paul Trogers über der Göttweiger Kaiserstiege wird Karl VI. deshalb auch in Hasses Werk gehuldigt.
Jubel am Ende für die Sängerinnen, Jubel auch für das siebenköpfige Ensemble, das die erfrischend abwechslungsreiche Musik Hasses unter der Leitung von Davide Mariano lebendig und mit warmen Farben zu klingendem Leben erweckte. Maria Theresia hätte dieses Divertissement wahrscheinlich auch amüsiert.
www.derstandard.at/story/3000000185643/antonio-e-cleopatra-als-musikalische-zeitreise-im-stift-goettweig
"Aproape o fantezie - Recital de pian Sînziana Mircea în Festivalul Vara Magică, 2023" - LiterNet
La 12 iulie 2023, la sala Ateneului Român, a avut loc recitalul pianistei Sînziana Mircea, avându-i ca invitați pe organistul Davide Mariano și tânăra flautistă Mariia Velia. Programul acestui eveniment muzical, intitulat Aproape o fantezie, a fost însoțit de imagini proiectate pe un ecran de către artistul digital Adistu, și a cuprins câteva capodopere ale literaturii muzicale universale: Sonata lunii / Quasi una fantasia, op. 27, nr. 2 de Ludwig van Beethoven, Clair de lune din Suita Bergamască de Claude Debussy, Toccata în re minor, BWV. 565 (transcripție pentru pian și orgă) de Johann Sebastian Bach / Sînziana Mircea, Sinfonia în re major din Cantata Ratswahl de Johann Sebastian Bach (transcripție pentru pian și orgă), Tango în re major din Suita España, op. 165 de Isaac Albéniz / Leopold Godowski / Sînziana Mircea (transcripție pentru pian și flaut), Berceuse în re bemol major, op. 57 de Frédéric Chopin / Sînziana Mircea, Toccata din Simfonia nr. 5 în fa minor, op. 42, nr. 1 de Charles Marie Widor, Aria Schafe können sicher weiden (Oile pot pășuna în siguranță) din Cantata de vânătoare, BWV. 208 de Johann Sebastian Bach, Passacaglia în sol minor, HWV. 432 de Georg Friedrich Händel / Sînziana Mircea, Concert pentru două clavecine în do major, BWV. 1061 de Johann Sebastian Bach (transcripție pentru pian și orgă), Anonimo Veneziano-Hommage to Benedetto Marcello de Sînziana Mircea, Consolation nr. 3 în re bemol major de Franz Liszt / Harvey Bartlett Gaul (transcripție pentru orgă de Davide Mariano), Dansul cărăbușului de Nikolai Rimski-Korsakov / Leonce de Saint-Martin, Variațiuni pe teme de Bach și Gounod, Insieme de Sînziana Mircea și Suita «Aurora» pentru pian și orgă de Sînziana Mircea.
Recitalul Quasi una fantasia a suscitat sentimentul că te aflai într-o lume feerică. Armonia - sonoră și vizuală - te împresura pur și simplu. Scena Ateneului, în semiobscuritate, era compartimentată simetric. În stânga pianul, iar în dreapta modulul de comandă pentru orgă. Publicul a fost îmbiat să parcurgă o călătorie în lumea Barocului, însă condus de artiștii de pe scenă, cu popasuri stilistice romantice ori impresioniste, acolo unde eventuala monotonie, era alungată cu undele unui tango.
Reflectoare fixe cu irizări albastre sau portocalii umpleau cu lumina lor discretă spațiul. Iar proiecțiile cu imagini focalizate pe tuburile de orgă te supuneau la o cvasi-levitație. [...]
Apoi, chiar a urmat o muzică Barocă: Toccata in re minor și Sinfonia în re major din Cantata «Ratswahl» de Johann Sebastian Bach / Sînziana Mircea (transcripție pentru pian și orgă). Tema celebrei toccata era pasată de la orgă la pian, apoi revenea la orgă, într-un amestec timbral ce sporea monumentalitatea. Pianul nu era cu nimic mai prejos; totuși, nu era acolo lupta dintre David și Goliat! Totul se împletea armonios. Mai apoi, în Sinfonie, recunoșteam motive din Preludiul în mi major pentru vioară solo, din Partita nr. 3, în care era prezentă celebra celulă ce conține succesiunea opozantă tonică-sensibilă-tonică. Cantata «Ratswahl este una dintre puținele cantate sacre scrise de J.S. Bach (pe textul Psalmului 75 - Ție îți mulțumim, Doamne / Wir danken dir, Gott, wir danken dir). [...]
A urmat Toccata din Simfonia nr. 5 in fa, op. 42, nr. 1 de Charles Marie Widor, interpretată impresionant de organistul Davide Mariano. O agilitate fantastică și o siguranță a mânuirii celor trei manuale (claviaturi), schimbări de registru, combinații timbrale diverse, virtuozitate și un echilibru al construcției formale a lucrării interpretate - toate creau acea atmosferă unică pe care doar sunetul acestui instrument ți-l poate proiecta direct în suflet, paradoxal, fără a mai trece prin urechi.
Splendida compoziție se bazează pe un aranjament de arpegii, care în fiecare măsură formează fraze muzicale, modulând mereu. Melodia este completată de acorduri sincopate, cu formule ritmice pregnante. Motivele sunt contextualizate printr-o linie de bas descendentă.
Lucrarea este uneori utilizată ca muzică pentru ceremoniile de nuntă.
Aria Schafe können sicher weiden (Oile pot pășuna în siguranță) din Cantata de vânătoare, BWV. 208 de J.S. Bach a fost interpretată de Sînziana Mircea, Mariia Velia și Davide Mariano. Aranjamentul exclusiv instrumental, omițând versurile poetului Salomon Franck (Oile pot pășuna în siguranță / unde veghează un păstor bun./ Unde conducătorii guvernează bine / liniștea și pacea pot fi experimentate / și tot ceea ce face țările fericite), a reușit să redea atmosfera pastorală. Poate că folosirea unui Blockflöte, în loc de flautul modern, ar fi adus mai aproape auditoriul de muzica originală, cea din epoca lui J.S. Bach.
Cunoscuta Passacaglia în sol, HWV. 432 de Georg Friedrich Händel, în aranjamentul pentru pian și orgă al Sînzianei Mircea, a entuziasmat publicul prin somptuozitate, ritmul punctat și basul său în ostinato.
Organistul Davide Mario și-a demonstrat măiestria, împletind variațiunile pianului cu cele cântate de orgă. Uimitor baletul picioarelor sale, care apăsau cu o dezinvoltură de acrobat tastele uriașului pedalier al pupitrului de comandă al instrumentului. [...]
Apoi, Sânziana Mircea și Davide Mario au cântat o transcripție pentru orgă și pian a Concertului pentru două clavecine, în do major de Johann Sebastian Bach. Impecabilă sincronizarea celor doi muzicieni! În cele trei mișcări ale concertului - 1. Allegro; 2. Largo sau Adagio și 3. Fuga, Presto - dialogul dintre pian și orgă menținea viu interesul pentru evenimentele muzicale în desfășurare. Pe 'tocătura' sunetelor de orgă, pianul puncta acorduri retezate, ca de clavecin. [...]
Consolation nr. 3, în re bemol major de Franz Liszt / Harvey Bartlett Gaul, într-o transcripție pentru orgă de același Davide Mariano a încântat prin mozaicul de timbruri și schimbări contrastante ale registrelor. Totul suna armonios, consonat, iar pedalele din bas confereau echilibru și soliditate. Această piesă, din ciclul S.172, cuprinzând șase piese, este în stilul Nocturnelor lui Frédéric Chopin (Nocturna op. 27 nr. 2). <>Consolation nr. 3, a fost cântat cu mare inspirație și interiorizare.
Zborul cărăbușului sau Dansul bondarului de Nikolai Rimski-Korsakov a arătat o dată în plus măiestria acestui faimos organist, Davide Mariano: virtuozitate și expresivitate deosebită. Piesa, își are originea în muzica finalului actului al III-lea al operei Poveste despre Țarul Saltan, în care țareviciul Gvidon Saltanovici este transformat într-o insectă, astfel încât el zboară departe de palatul tatălui său (care nu știe că el este în viață). Motivul muzical a fost adesea citat (filmul Shine, regia Scott Hicks, despre viața pianistului David Helfgott, care a suferit o cădere mentală sau piesa lui Michael Jackson - Breaking News, sunt doar câteva exemple).
Degetele lui Davide Mariano chiar zburau pe claviaturile orgii, cu o agilitate formidabilă, ireală pentru un instrument masiv cum este orga. [...]
Ultima lucrare interpretată a fost Suita Aurora pentru pian și orgă, scrisă de Sînziana Mircea, cuprinzând trei părți: 1. Genesis; 2. Zephyrus; 3. Aurora. Recunoșteam tehnici de compoziție Baroce (passus duriusculus), la orgă, mers contrar în duble octave, între orgă și pian - o muzică plină de acorduri masive, în care vocile dialoghează, fie contradictoriu, fie consensual. [...]
Ropote de aplauze, ovații, buchete uriașe și coșuri de flori au răsplătit artiștii de pe scena Ateneului. Aceștia au acordat împreună, două bis-uri. [...]
Festivalul Vara Magică continuă în zilele de miercuri ale lunii iulie și august 2023, la Ateneul Român, cu un imens succes!
agenda.liternet.ro/articol/27697/Marcel-Frandes/Aproape-o-fantezie-Recital-de-pian-Sinziana-Mircea-in-Festivalul-Vara-Magica-2023.html
"Celebrated organist performs at CMA to standing ovation" - The Observer
January 18, 2018, Ann Marie Smetona
"The organ is not the first instrument that comes to mind for a crowd-pleasing act, but distinguished Italian organist Davide Mariano received a standing ovation after his solo performance at the Cleveland Museum of Art on Sunday, Jan. 14.
Only 30 years old, Mariano has already garnered a series of prestigious musical accolades and performed around the world in venues such as the Notre-Dame Cathedral of Paris, the chapel of the Versailles castle and Vienna’s Musikverein. Indeed, he is recognized as his generation’s most active Italian organist on the international scene, and the fact that Cleveland attracts artists of this caliber demonstrates its high standing in the artistic world.
Performing works by Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Robert Schumann, Charles-Marie Widor and Alexandre Guilmant, Mariano’s concert included music written in both the 18th and 19th centuries, exhibiting the broad range in his repertoire: Mariano performs disparate works from the Middle Ages as well as the contemporary era.
Not allowing his musicality to interfere with his precision, Mariano’s playing was both captivating and graceful, softly drawing in the listener and demonstrating the thought put into each note.
The most gripping part of the concert was a selection from Alexandre Guilmant’s Sonata no. 1 in D Minor, op. 42. After a series of more traditional and delicate works for the organ, the first notes of Guilmant’s Sonata made several audience members jump in their seats due to the powerful and emotionally charged execution, a reaction every musician wants to prompt. Guilmant’s piece provided variety and a jolt of energy to the program.
Given that the organ is not an instrument most people are particularly familiar with outside of its relationship to religious music and “Phantom of the Opera,” the Cleveland Museum of Art’s choice of selection was particularly edifying. As a matter of fact, one enthusiastic audience member, after applauding sincerely and with great animation, approached an usher and exclaimed that she found the performance remarkably educational as she had not previously understood the intricacies of the organ. Indeed, many other audience members noted the vast number of pipes and the extent to which an organist must coordinate the keyboard and pedals.
Davide Mariano’s performance embodied the Cleveland Museum of Art’s mission to present “thoughtful, fascinating and beautiful experiences.” With his delightful and enlightening concert, Mariano brought warmth to the Cleveland community on an otherwise frigid and frosty Sunday afternoon."
observer.case.edu/celebrated-organist-performs-at-cma-to-standing-ovation/
"Suntory Hall’s grand reopening" - Bachtrack
"...The organist wowed the audience by performing two virtuosic French solo works, immersing everyone in the hall in the pipe organ’s indescribably charming sound..."
bachtrack.com/de_DE/
Stiftsmusik Stuttgart - Internationaler Orgelsommer Stuttgart
"Dreimal Wow für den furiosen Orgelabend zum #internationalerorgelsommer. Heute hatten wir Davide Mariano aus Wien zu Gast! Mille grazie per il bel concerto!"
www.instagram.com/p/BmCB4McHtmq/
"Nostalgisches Festkonzert - Großer Ossiacher Abend zum 50-Jahr-Jubiläum" - Kleine Zeitung Kaernte
"...Dabei gefielen der Trompeter Siegfried J. Koch und der Organist Davide Mariano mit hoher Virtuosität. Letzterer musizierte auch ein dem 10jährigen Jubiläum des Festivals gewidmetes Konzert für Orgel und Streichorchester von Karl Krenek..."
www.pressreader.com/austria/kleine-zeitung-kaernten/20190707/281973199213889
"Davide Mariano Molte grazie" - Orgelfestival Roermond
"18 augustus 2015, Davide Mariano, Italiaan en aanstormend talent speelde vanavond een prachtig concert met werk van Bach, de Grigny e.a. Perfect passend op het orgel en zeer sfeervol in de Caroluskapel."
http://orgelkringroermond.nl/nieuwsarchief/davide-mariano-molte-grazie/